"IMI DORESC SA AJUNG UN GEN DE AUTOR..." Cristina Carstea : Dupa cum se stie esti un patimas al pescuitului... Cum te impaci cu cele doua pasiuni : pescuitul si literatura ? Stefan Caraman : Nu stiu daca literatura este - cel putin pentru mine - o pasiune. Dar nu pot nega ca o practic (si) pentru faptul ca sint un ins pasional. Apoi, este posibil ca sa fiu posesorul unui oarecare talent, ceea ce pasiunea nu solicita cu preponderenta. Fac literatura (pentru ca eu fac, sau produc literatura : creez un bun oarecare, util unora, inutil altora) de putina vreme si numai ca urmare a unei conjuncturi favorabile. Acum, sint nevoit sa ma iau in serios, stiu, sau macar am iluzia, ca sint responsabil cu si prin textele mele - asta nu mai e pasiune, e un adevarat chin. Pescuitul, da pescuitul este o pasiune. Sint uimit la cite lucruri pot renunta doar pentru o banala partida de pescuit si in urma careia, de multe ori, ramin cu tigaia curata. Fiind doua lucruri diferite si oarecum pasnice, pescuitul si literatura se impaca. Inca foarte bine. C.C. : Sa facem o incursiune in timp pentru a ne spune cite ceva despre debutul tau literar. Cind s-a petrecut? In ce conjunctura? S.C : Prima incursiune pe acest teritoriu am facut-o, inconstient, prin 1991-1992, comtitind texte pentru revistele muzicale respectiv : ROCKER, POP, ROCK & SHOW, etc. Scriam niste microeseuri avind ca pretext muzica rock (un gen muzical pe care il consider suficient de persuasiv in initierea unui adolescent, dar care trebuie depasit la un moment dat, altfel existind riscul unei blazari de tip Pittis, V.Sterian, M.Baniciu, etc.). Au fost ani si oameni (Pittis - din nou, Doru Ionescu, si altii) a caror prezenta in devenirea mea (daca o fi vreuna) a contat. Apoi, a fost rindul lui Alex Stefanescu cel care, in urma unei initiative proprii ce in general nu mi-o recunosc, si-a dat girul. Am debutat, asadar, la Masina de scris. Au urmat mult dispretuitele concursuri literare interjudetene, dar si un volum in urma cistigarii unui astfel de concurs (la Arad)... si restul... C.C. : Esti autor de proza scurta si texte dramatice. Care dintre acestea au prioritate? Esti indreptatit sa crezi ca esti mai mult prozator decit dramaturg sau mai dramaturg decit prozator? S.C.: Pina mai ieri a avut prioritate proza. Astazi incep sa cred ca dramaturgia este cea care merita mai multa atentie. Nimic nu e sigur. In plus, exista eu-l meu social, cel pragmatic, pe care sint nevoit sa-l ascult uneori. Acesta imi spune ca in teatru ma pot dezvolta mai bine, piata e mai libera, banii mai multi, lumea mai frumoasa... Dar poate ca ma minte. Nu stiu. In ce priveste a doua intrebare, eu nu sint indreptatit sa cred nimic. Sau, sint indreptatit sa cred orice. Ce conteaza? Sau cit? C.C. : In scurta prezentare pe care ti-o faci in volumul de proza scurta "Simbata dupa-amiaza la tara", declari : "Nu sint genul de autor care si-a experimentat sinele in santierele de constructii, mine, curve, droguri, alcool, Platon, Kirkegaard, cenacluri literare. Habar nu am daca unul ca mine poate fi denumit 'gen de autor' ". Atunci, Stefan Caraman, cum te poti numi vis-a-vis de literatura pe care o practici? S.C.: Am sa fac o marturisire: mi-ar fi placut sa-mi experimentez sinele in : Kirkegaard, curve si droguri. Probabil ca acum este prea tirziu (mai putin in ce-l priveste pe Kirkegaard), dar nu se stie niciodata. Revenind la intrebarea ta, ma tem ca nu iti pot da un raspuns care sa ma satisfaca. Iti pot spune doar ca tind, imi doresc sa ajung un "gen de autor". Asta ar insemna ca am atins un anume standard valoric. Pe de alta parte, ma gindesc ca ma paste un mare pericol. Un "gen de autor" nu aduce a deja vu? Este adevarat, sint tentat uneori sa ma raportez (dar numai in intimitate) la unii autori care imi plac sau care mi-au placut, dar parca mai bine este sa reusesti sa devii, in sfirsit, tu insuti. Interviu luat de Cristina Carstea, aparut in revista "Convorbiri Literare", octombrie 1998