photo de Mugur Grosu Stefan Caramandespre "Caraman"cartiinterviuriaparitii in revistecontact
   
Carti back
 


MORȚII ȘI VII


(couture a porter)

PERSONAJE : Maude
Maddy
Vili
Povestitorul (același actor care îl joacă pe Vili)

Spațiul de joc este împărțit în două: prima parte - ecranul televizorului, prin care se vor derula scene de text filmate în prealabil, iar a doua - spațiul iminent, cel scenic, în care se va juca live.


I

interiorul unui apartament; înăuntru se disting cu claritate o canapea, o măsuță din sticlă pe care stau aruncate neglijent cîteva sticle de bere, un televizor alte accesorii care vor face evident faptul că apartamentul este locuit de o femeie; scena este goală, dar televizorul este deschis.

La televizor se va derula următoarea scena: Maddy se uită la televizor; se aude ușa; Maude intră fără nici un preambul, nu salută și lasă impresia că nu observă prezența vreunei persoane în interior; se repede la baie; se aude cum vomită; apoi jetul de apă de la robinet și un moment de liniște; în tot acest răstimp Maddy devine brusc atentă, țigara rămîne suspendată în aer, așteaptă cu un aer rău prevestitor; după o vreme, Maude intră; este confuzată, răvășită; se așează pe colțul canapelei evident cu grija de a sta cît mai departe de Maddy

MADDY : Ți-am spus să nu mai mănînci sosuri; uite cît de rău îți fac.

MAUDE : Da… probabil că…

MADDY (îi întinde o bere) : Bea puțină bere, o să-ți fie mai bine.

MAUDE : Nu nu vreau… cred că am să mă întind puțin… (dă să se ridice, pentru a se retrage în dormitor)

MADDY : Cum adică să te întinzi puțin; e abia ora patru… și nici nu m-ai sărutat de bun găsit.

MAUDE : Oh! Iartă-mă, sînt atît de căscată… (se apropie de Maddy, se apleacă să o sărute, dar aceasta o plesnește cu putere peste față; Maude cade)

MADDY : Doare nu ? (Maude plînge încetișor) Doare nu ? (Maude nu spune nimic) Vezi ? Nici măcar nu te aperi. Asta înseamnă că ești vinovată; înseamnă că îmi ascunzi ceva. (Maude ține capul între brațe și hohotește) Despre ce este vorba ? Aștept…

MAUDE (se ridică; strigă furioasă dar cu teamă) : Nu ai nici un drept…!

MADDY : Am toate drepturile. Din momentul în care ai călcat pragul acestei case… Ești o femeie slabă, Maude, iar femeile slabe îmi produc nervi.

MAUDE : Nu mă mai iubești, Maddy, și te comporți ca atare.

MADDY : Cum pot iubi o femeie care mă minte.

MAUDE : Dar nu mint!

MADDY : Vrei să-ți dovedesc ? (Maude tace; Maddy ia o țigară din pachet o aprinde și i-o întinde) Zi, vrei ? Ia o țigară. (Maude ezită) Hai, ia…

MAUDE : Nu vreau; încerc să renunț…

MADDY (cu un ton egal dar rece) : Nu mi-ai spus asta pînă acum, dar… în sfîrșit, fă o excepție.

MAUDE : Nu vreau, ți-am mai spus…

MADDY : (se apropie amenințător) Insist…

MAUDE : Nu…

MADDY : Dacă mă iubești…

MAUDE : Nu…

MADDY : Doar un fum… un fumuleț…

MAUDE : (încearcă să scape dar nu are unde) Nu vreau…

MADDY : ( o apucă de păr și se chinuie să îi introducă țigara în gură ) Fumează…! Fumează ți-am spus… ! (Maude opune rezistență; geme înăbușit) Fumează…! (o trîntește pe canapea) Cățea…! (începe să o lovească cu putere, sistematic) Cățea…! Credeai că e simplu ?… Spune, ce credeai !?!… (continuă să o lovească violent) Spune !!! (Maude suportă cu stoicism și geme încetișor)

MAUDE : Sînt gravidă… (moment de tăcere; Maddy se oprește brusc, cu mîna în aer) Iartă-mă că nu ți-am spus de la început… m-am temut că… m-am temut… ( Mddy stă în continuare cu mîna suspendată în aer, amenințător) Iartă-mă Maddy, sînt o femeie slabă… iartă-mă… (Maddy se îndepărtează, dintr-un raft extrage o geantă de voiaj și începe să îndese în ea niște haine) Ce faci…? Maddy, ce vrei să faci …? (Maddy închide geanta, se apropie de ușă, o deschide, aruncă geanta afară apoi, fără să închidă ușa, o privește semnificativ pe Maude; acesta se ridică încet, fără să fie sigură) Am să scap de el, Maddy; știu un doctor ieftin… toți greșim în viață Maddy (în timp ce vorbește se îndreaptă totuși către ușă)… și toți sîntem iertați…te iubesc, Maddy… nu mă poți alunga așa ușor… știu că ții la mine, Maddy… știu că mă iubești… nu poți nega asta, Maddy (depășește cadrul ușii)…uită-te în ochii mei Maddy… știi că nu mint acum… știi că te iubesc… uită-te în ochii mei… (Maddy trîntește ușa; vocea lui Maude, se aude din off) uită-te în ochii mei, Maude… fie-ți milă, Maude… știi că nu am unde să mă duc… Maddy…! Maddy…!

II

ecranul televizorului se întunecă progresiv și se luminează scena; dintr-o parte a scenei intră Povestitorul

POVESTITORUL (este superior și ironic) :
Pasiunea…! Cuvîntul pentru care s-au sacrificat vieți, la umbra căruia s-au scris povești tulburătoare (adaugă ironic, complice) și cu rețetă de casă… cuvîntul în urma căruia nu rămîn prea multe amintiri (arată discret către televizor). Maude și Maddy, Maude și Maddy… sună frumos (din nou complice și ironic) dar numai în limba lui Shakespeare… dar de ce Shakespeare ? (se gîndește puțin forțat) în sfîrșit…(schimbă subiectul)
Toate marile iubiri se termină prost. Fiecare, odată în viață, devine eroul unei mari iubiri. Fiecare va trăi o mare deziluzie. Astfel se scrie istoria, pe drama unei mari iubiri. (către public) Puteți crede una ca asta ? Pasiunea… atîta consum de energie fizică și mentală, atîta zbucium, încrîncenare, frică și pentru ce ? Pentru un moment în care doi străini cu amintiri comune conștientizează deodată adevărul crud - s-a terminat. Viața devine dintr-o dată rece, seacă și se derulează clasicele urmări : indiferență, ură, moarte… (ridică privirile spre public și mișcă admirativ din cap, apoi revine) Și totuși de ce atîta risipă ? Specia se propagă și fără iubire; simțul tactil este suficient. Atingere, erecție, penetrație, făt. (fals cutremurat) Dumnezeule! Cît cinism !
Dar de ce vă vorbesc acum despre pasiune? Puteam să vă povestesc despre fotbal, sau despre libelule…(gînditor) Curios, nu mi-a trecut prin cap asta. Auzi, libelule…
Maude și Maddy pot fi oricare dintre voi… Oricare… (se îndreaptă către public, se adresează unei femei) aveți o oglindă ? O oglindă… (dacă femeia interogată are, este rugată să o aducă la lumină; dacă nu se apelează la altă femei pînă cînd se găsește o oglindă) Priviți-vă. (spectatoarea se va privi mecanic; povestitorul concluzionează) Maude…(se îndreaptă către alta; aceeași mișcare) Maddy… (le întreabă) Vă cunoașteți ? (dacă se cunosc urmează replica) Fals! Maude și Maddy abia s-au născut, fiți cu grijă - viața e plină de pericole (pentru sine)… și de absurd. (daca cele două femei nu se cunosc, urmează replica) Atunci faceți cunoștință. (le ajută să-și strîngă mîinile) Maude, Maddy… abia v-ați născut, fiți cu mare grijă - viața e plină de pericole… și de absurd. (revine în mijloc) Maude și Maddy, acum sînteți vii, sînteți în carne și oase și, înainte de toate, v-ați întîlnit… Maude… Maddy… motor ( iese)


III


blank, apoi scena se luminează


O porțiune de stradă comercială; se zărește o vitrină, iar prin vitrină rafturi și cuiere imense cu lenjerie și costume de damă. De vitrină se apropie Maude. Privește absentă dar pare preocupată de ceva, ca și cum ar aștepta pe cineva. De ea se apropie și o depășește Maddy care are un mers ațîțător; intră în magazin. Maude o urmărește cu privirea involuntar, inclusiv în magazin acolo unde Maddy probează cîte ceva, conversează scurt cu vînzătoarea și apoi iese; spre ieșire deschide geanta căutînd preocupată ceva; Maude o observă și îi întinde pachetul cu țigări

MADDY(întinde mîna și apucă o țigară; primește și foc) : Mulțumesc.

MAUDE : Se anunță un an la fel de prost…

MADDY : De fapt nu căutam țigările…

MAUDE : Atunci îmi cer scuze…

MADDY (o privește ceva mai atent) : Nu ești de pe aici, nu-i așa ?

MAUDE (rîde încurcată) : Se vede de la o poștă.

MADDY : Mda… se vede destul de bine. (întinde mîna) Maddy, decoratoare…

MAUDE (întinde și ea mîna) : Maude, fără... adică nu lucrez încă...

MADDY : 33 de ani...

MAUDE : 24...

MADDY : Spirit de inițiativă...

MAUDE (rîde încurcată) : Cam bleagă...

MADDY : Fără obligații...

MAUDE : Situație confuză...

MADDY : Uneori melancolică...

MAUDE : Îmi place Piazzolla...

MADDY : Dar joc destul de bine tenis...

MAUDE : Vărul meu joacă fotbal...

MADDY : Mă îmbrac extravagant...

MAUDE : Un pulover de lînă e ideal atunci cînd e frig...

MADDY : Sînt precaută cu necunoscuții...

MAUDE : Da, uneori pot fi periculoși... dar nu e cazul meu...

MADDY : (se gîndește puțin) Maude… un nume frumos pentru o provincială…

MAUDE: Mersi.

MADDY: De ce îmi mulțumești? (Maude e încurată) Mai bine lasă. În sfîrșit, mă bucur că ne-am cunoscut (dă să plece)

MAUDE (o oprește; îi întinde pachetul de țigări) : Dacă nu ai țigări ți le ofer pe ale mele, mai am un pachet.

MADDY (se oprește) : Ești sigură că mai ai ?

MAUDE: Nu rămîn niciodată în pană; îmi respect viciul și mi-l cultiv.

MADDY (devine brusc atentă) : Este unul dintre adevărurile vieții la care ader și eu .

MAUDE : S-ar zice că avem cîteva lucruri în comun…

MADDY : Unde te-ai cazat? Poate te sun mîine, să te invit la o cafea… nu prea am prieteni în orașul ăsta.

MAUDE (încurcată) : Nu m-am cazat nicăieri, nu eram pregătită să înnoptez aiurea…De fapt așteptam pe cineva. Mi-a spus că vine pe la cinci…

MADDY : În două ore pînă și o toantă și-ar fi dat seama că așteaptă degeaba. Cred că cineva și-a cam bătut joc de tine.(insinuant) Bărbat ?

MAUDE (nu pricepe) : Da…

MADDY : Așa sînt toți...

MAUDE : N-am știut.

MADDY : Ești naivă. Ai noroc că mor după naive. Locuiesc la două străzi mai încolo, hai . (pornește)

MAUDE (răsufla ușurată) : Dumnezeule ! Începuse să-mi fie frică. (o urmează; ies)


intră Povestitorul mimînd mișcările lascive ale unei femei ; iese la celălalt capăt;



IV

blank, apoi lumină; în cameră Maddy și Maude; Maddy stă în fotoliu, Maude, pe canapea, oarecum jenată. Cea de-a doua femeie privește împrejur cu interes, încercînd să se obișnuiască cu mediul

MADDY : Îți place ?

MAUDE : Recunosc faptul că nu sînt obișnuită cu astfel de interioare.

MADDY : Deci nu-ți place…

MAUDE : Nu am spus asta, nu interpreta… (privește o vază ciobită)

MADDY : În sfîrșit, nici nu pot emite prea mari pretenții; în ultima vreme… în ultima vreme mi-am cam neglijat habitatul, îl simt ca și cum ar fi supărat pe mine. Ți s-a întîmplat vreodată ca obiectele la care ții cel mai mult să se supere pe tine… să le simți furia… să te doară atunci cînd le atingi… să le vorbești și să știi că nu ești ascultată… să ți se împotrivească… ba chiar să te saboteze… să te facă să te simți inutil, singur și neajutorat…? (în timp ce spune acestea atinge delicat diverse obiecte din cameră, dar aparent întîmplător și umărul lui Maude; Maude dă să răspundă dar Maddy îi pune mîna la gură) Mie mi se întîmplă asta acum. M-am îndepărtat o vreme de ele, le-am lăsat în paragină și acum se răzbună. Va trebui să îndrept lucrurile într-un fel și asta cît mai curînd…
(sună telefonul; ridică receptorul și vorbește) :
Da…! Da, eu… Nu știu de ce, dar nu mă surprinde… O! termină cu textele astea… ți-am spus să termini cu textele… de parcă te-ar interesa…(produce o grimasă, de parcă ar fi gata să izbucnească în plîns)… nu plîng… ți-am spus că nu plîng; Dumnezeule! dar astăzi toată lumea e bătută-n cap!… nu plîng și cu asta basta…am să mă descurc, sînt suficient de mare, nu crezi ?… îmi cer scuze, dar nu pot fi altfel… cum de ce ? cum de ce ? Tocmai m-ai anunțat că s-a terminat… sper să-ți fie mai bine cu Ellen, e o fată bună… eu?… o să mă descurc, arăt încă bine (spunînd aceasta se uită în oglindă, după ce o dă pe Maude la o parte; îi place ce vede)… (ironică) mulțumesc… poate chiar astăzi; (se alintă) ies pe stradă, mă plimb puțin prin galerii, mișc puțin din funduleț, aprind o țigară, ai uitat?… Să nu-mi spui că îți pare rău… știi ce, scutește-mă!… sigur ?… aveam impresia că vei spune asta; aș fi izbucnit în rîs…taci ?… atunci închide dracului telefonul ăla !
(trîntește receptorul în furcă; stă o clipă nemișcată, apoi scutură din cap)
(brusc către Maude) La ce te gîndești ?

MAUDE (surprinsă) : A, nu… la nimic… încercam să te înțeleg; ești puțin cam ciudată, nu crezi ?

MADDY (rîde) : Te-am speriat…

MAUDE : Nu chiar; frica e un defect care îmi lipsește.

MADDY (atentă) : Mă bucur să aud asta… chiar mă bucur.

MAUDE : Aș bea un ceai…

MADDY : O, da, un ceai; într-o secundă…(iese; Maude privește oarecum lung în urma ei, apoi se ridică și se apropie de televizor; îl deschide)


V


ecranul televizorului se luminează progresiv în timp ce scena intră în întuneric


la televizor se derulează următoarea scenă - interiorul unui apartament; Maude, stă într-un fotoliu și răsfoiește o revistă; la un moment dat apare și Vili; vine din baie; este înfășurat într-un prosop.

VILI : Iată-te !

MAUDE (se ridică și se apropie de el) : Ți-a fost dor de mine ?

VILI (o îmbrățișează pătimaș) : Dacă mi-a fost dor de tine… (o trîntește în pat) îți arăt imediat cum mi-a fost dor de tine!…(încearcă să-i ridice bluza, dar femeia opune rezistență)

MAUDE : Stai puțin…

VILI : De ce ?

MAUDE : Nu acum…știi…

VILI (excitat și revoltat) : Dumnezeule, Maude! Nu putem amîna ? (o nouă tentativă de a o dezbrăca eșuată)

MAUDE : (cu o voce sigură) Nu, acum.

VILI (se ridică din pat furios; începe să se plimbe de-a lungul camerei) Acum! Acum ! Întotdeauna intervine cîte ceva. Niciodată bine de la un capăt la altul, niciodată perfect… Cîteodată ești enervant de dificilă, Maude, știai asta ?

MAUDE (conciliantă, concupiscentă) : Iubitule, dar nu trebuie să te enervezi pentru atîta lucru. Mititica e acolo, caldă, umedă, te așteaptă…

VILI (fără să cedeze) : Acum îți mai bați și joc. Nu știu cît o să mai rezist astfel, Maude. Am renunțat la multe din obiceiurile mele, numai ca să-ți satisfac toate mofturile. Iar tu, uiți ca de obicei faptul că sînt un om al dracului de matur, că nu prea mai rezist la șocuri…

MAUDE (devine brusc rece) : Bine Vili, am să-ți spun.

VILI (ușor ironic) : Sînt numai ochi și urechi.

MAUDE (îi trece cu vederea ironia) : Nu-mi place cum se poartă cu tine Amy.

VILI (mirat) : Amy ? Soră-ta ?

MAUDE : Da, Amy, soră-mea. Îți face curte.

VILI (începe să rîdă zgomotos) : O, Maude, ești așa de dulce cînd te alinți…

MAUDE (glacială) : Nici nu mă alint, nici nu sînt atît de dulce pe cît crezi; ai risca foarte mult încercînd să mă testezi.

VILI (se apropie de ea cu o voce rugătoare) : Dar, Maude, asta e o prostie… asta e chiar o prostie.

MAUDE : Ba mie mi se pare un lucru foarte serios. (schimbă brusc tonul) Vili, pentru tine sînt în stare să renunț… uite îți promit că voi fi docilă… sau perversă… cuminte… sclavă… cum vrei tu. Cum vrei ? Spune-mi numai ce îți place și îți jur că așa va fi.

VILI : Maude, dar…

MAUDE: Eu am fost mezina familiei, toți m-au alintat. Am fost crescută cu ideea că mi se cuvine totul, că nu trebuie decît să numesc un lucru și acesta se va înființa numai pentru mine. Sînt în stare să mă schimb, să renunț la mine, numai să nu te pierd.

VILI : Maude, dar și eu te iubesc. Ți se pare puțin ?

MAUDE (revine la tonul rece) : Amy îți face curte - este prea evident.

VILI : Bine, fie, să admitem că Amy îmi face curte, dar eu nu am nici o vină. Am eu vreo vină ? Spune-mi, Maude, sînt eu vinovat că unei femei cam trecute și nici pe departe prea frumoasă i s-au aprins călcîiele după mine ?

MAUDE(tăios) : Amy nu este trecută ! Nu ai nici un drept…

VILI : Iartă-mă, iartă-mă… n-am vrut să spun asta. (se lasă pentru o vreme tăcerea; Maude stă pe pat privind în jos, Vili stă în picioare în fața ei) Maude ?

MAUDE : Da…

VILI : Spune-mi ceva.

MAUDE : Ce anume ?

VILI : Nu știu, ceva frumos. Ceva care să mi te aducă din nou în brațe.

MAUDE (se ridică brusc) : O, Vili, ești un pervers, cum te suporți !

VILI : Dar, Maude… Maude, nu-mi face asta.

MAUDE : Iartă-mă, Vili, am o treabă urgentă de rezolvat.

VILI : Acum ? În momentul ăsta ?

MAUDE : Ți se pare că am glumit ?

VILI : Înnebunesc ! Pur și simplu înnebunesc…

MAUDE : Iată un lucru pentru care merită să trăiești… (iese)

VILI (strigă ) : Într-o zi ai să regreți toate acestea ! Ai să le regreți ! (ușa se deschide brusc, Maude intră îi aruncă o privire ucigătoare și iese din nou trîntind după ea)


VI

ecranul se întunecă progresiv; concomitent se luminează scena; Maude este întinsă pe fotoliu și doarme; Maddy intră; vine din oraș; o observa pe cealaltă dormind

MADDY : Maude!... o, doarme!...să n-o deranjez... e obosită... (se îndepărtează de canapeaua pe care doarme Maude și se apropie de oglindă; începe să se dezbrace; fredonează un cîntec; execută cîteva mișcări comic lascive; își pune halatul, se așează, apoi privește după un obiect cosmetic dar care nu e la locul lui )... unde e ?... unde e ?... dimineață am pus-o aici... și acum nu mai e...(caută din ce în ce mai asiduu; tinde să se enerveze)... ei nu că-mi vin dracii!... Maude... (o privește cu furie, dar văzînd-o cum doarme, se calmează pe loc)...Maude... în fond n-are nici o vină... problema e la mine... nu mă mai pot stăpîni... pur și simplu îmi sare țandăra... din orice îmi sare țandăra... ar trebui să mă stăpînesc... asta pînă nu ajung să nu mă mai suport nici pe mine...(își aduce aminte că era în căutarea obiectului) și totuși îmi amintesc că l-am pus aici... nu cunosc femeie mai ordonată decît mine... ea a folosit-o ultima oară... în mod logic tot aici ar fi trebuit s-o pună... o fi cleptomană... nu, nu... n-o mai găseam acasă de mult... (o privește din nou; se ridică brusc și se apropie de ea)... ce mică e ?... (începe să se învîrtă în jurul ei)... și nu pare deloc proastă... ce-o fi în capul ei... dacă mă gîndesc bine nu știu nimic despre ea... mătușa Louisse... prietenul infidel... de fapt asta am dedus eu , ea n-a spus-o niciodată... fuga de acasă... cine ești tu Maude ?... uite cum doarme... fără nici o grijă... (i se adresează) știi Maude ? aș putea să te ucid... simplu... iau cuțitul din bucătărie, mă apropii de tine și... nici nu ți-ai da seama... nimeni care să te plîngă... nimeni care să te caute... mai lipsește muzica...(se ridică brusc)... ce gînduri!... am înnebunit!... asta numai din cauza tîmpitei ăleia... (se enervează)... o nerecunoscătoare... o profitoare nenorocită și nimic mai mult... i-am oferit totul... sufletul, economiile... pînă și abonamentul de la teatru... și ea ?... și ea!... ah! femeile... sînt niște ființe minore... n-au nici un pic de demnitate... nu știu cum se poate îndrăgosti cineva de asemenea... monstruozități... numai mie mi se poate întîmpla așa ceva... eu și norocul meu de 15 bani... bine nici cu bărbații nu mi-e rușine... uite-o... are abia 24 și deja s-a îmbogățit cu o decepție... cine știe ce loază a găsit... pariez că e căsătorit, are copii și umblă cu limba scoasă numai după prospături... e bărbos, flegmatic și cu ceva burtă...(rîde) oribil... sau poate că sînt eu prea pretențioasă... la urma urmei de ce să pretinzi unui om mai mult decît îți pretinzi și ție... nu ?... și ce nume – Maude ... e drăguț pînă la urmă... și ea e drăguță... chiar prea drăguță... (se înfioară) brrrrrrrrr!... simt o amețeală... Dumnezeule!... asta ar mai lipsi... nu... nu, nu, nu și nu... de data asta am să fiu atentă... gata, am terminat cu naivitățile... sînt o femeie matură... am responsabilități... am creier... asta ar mai lipsi, să-mi pun mintea cu o puștoaică... (se întoarce la oglindă; se împiedică sau calcă pe obiectul căutat; țipă scurt)... aici erai... ceva se întîmplă... (începe să se examineze atent în oglindă) arăt încă bine... (rîde, se strîmbă, face tot felul de grimase; cască gura; își examinează dantura, etc.) sînt gagică mișto... încă mai pot declanșa pasiuni... poate sînii... (îi ridică puțin cu mîinile) ba nu, doar mi se pare... sînii mei sînt O.K... (cuiva care nu e de față) nu mai găsești tu așa ceva... gata, de astăzi mă transform într-o fiară... nici o milă... nici o favoare... (privește din nou în oglindă) Maddy ești o fiară...(face ca o fiară)... iar fiarelor nu le scapă nimic... (se uită la Maude; cu același ton)... ți-am simțit privirea ...interesul... mă priveai pentru că arătam excelent... nu tu cît animalul din tine... (schimbă brusc tonul; se desumflă)) dacă erai puțin mai coaptă... sau poate că e mai bine așa... ai încă timp să înveți... am început să mă obișnuiesc cu tine... o să-mi lipsești... o să-mi lipsești pe dracu’!... nu te văd eu plecînd prea curînd... unde să te duci ?... și cine o să te lase ?... poate ar trebui să-ți cauți ceva de lucru... pe undeva, prin apropiere... la cît de căscată ești parcă văd cum uiți cum să mai ajungi acasă... ( tace o vreme dar o privește pe Maude insistent; se ridică de pe scaun și se apropie din nou de ea; se așează pe canapea la picioarele ei)... în fond, de ce nu...? de ce trebuie tot timpul să mă gîndesc la ceilalți ?... de ce trebuie să-i protejez pe ei și nu pe mine ?... cred că îmi fac prea multe complexe... dacă a avut curajul să plece de acasă, de ce n-ar avea...(cu mare precauție își apropie mîna de picioarele ei; începe să o mîngîie, dar foarte delicat, cu mare grijă să nu fie simțită; pulsul îi crește și vocea îi tremură abia perceptibil) nu are păr... pielea e fină... tace... (Maude face o mișcare bruscă, iar Maddy tresare violent rămînînd cu mîna în aer; dar Maude nu face decît să se întoarcă pe cealaltă parte; acum e cu spatele la public și are pulpa piciorului pînă la chilot dezvelită; după cîteva momente Maddy își așează din nou palma pe gamba piciorului lui Maude; vorbește aproape șoptit)... să nu mai faci asta, ai auzit ?... puteam să mor... Dumnezeule ce m-am speriat!... ce te făceai fără mine... sînt o femeie bună, Maude... în ciuda expresiei mele reci... sînt capabilă de mult devotament... pot abandona totul pentru o idee... sau pentru cineva pe care îl iubesc... prostii... cred că mi-a venit ciclul... (începe să scuture brusc piciorul lui Maude) Maude ! Maude!... (cealaltă se trezește )... sînt eu, Maddy... (Maude se ridică confuză în capul oaselor) Maddy... am venit...

MAUDE: Am adormit... cred că te visam...

MADDY : Pe mine ?... Cum ?

MAUDE (se gîndește puțin) : Am uitat !... (rîd amîndouă)

MADDY : Știi ce m-am gîndit ! În seara asta mergem în oraș, vrei ?

MAUDE : Pe mine nu trebuie niciodată să mă rogi de două ori... (se ridică brusc) mă duc să fac un duș și mergem... (iese)

MADDY (privind-o lung din spate): Ei îi vine vreodată ciclul ?

VII

Maude stă în fotoliu; intră Maddy, este îmbrăcata sumar, ca și cum ar ieși de la duș


MADDY : Îl iubești ?

MAUDE : (se gîndește puțin) Cui îi mai pasă ?

MADDY : Știu și eu...? Unele femei se mai gîndesc dacă nu cumva s-au pripit, sau...

MAUDE : Înțeleg...

MADDY : La dracu’ cu bărbații !

MAUDE (brusc înviorată) : Da ! La dracu’ cu ei !

MADDY : Sînt niște proști...

MAUDE : Au fața aia stupidă... (mimează; rîd amîndouă)

MADDY : Tot timpul trebuie să le explici, tot timpul trebuie să le oferi dovezi...

MAUDE : Sînt în stare de orice, numai să obțină ce vor...

MADDY : Parcă îi văd...(își îngroașă vocea) Iubito! Ești cea mai frumoasă femeie din lume... ești unică...cred că te-ai născut numai pentru mine... hai, dezbracă-te! Sînt un butoi plin cu hormoni... (rîd amîndouă) Să îi vezi cum încep să-și scoată ciorapii (execută gestul caricatural), cum îi ascund în pantofi... mototoliți (rîd în continuare); apoi își scot cămașa... cu mîinile tremurînde... te privesc superior (își îngroașă iar vocea) „ a mea e!” (azvîrle cămașa către Maude) se scarpină în fund... (rîd din ce în ce mai tare)

MAUDE : Sînt plini de păr...

MADDY : Au pînă și pe față...

MAUDE : Și pe piept...

MADDY : Și pe creieri...

MAUDE : Și pe picioare...

MADDY : Și pe fund...

MAUDE : Și pe brațe...

MADDY : Și în intestine...

MAUDE : Și în (se gîndește)...și în stomac...

MADDY : (se apropie de Maude și îi întinde țigările) Au pînă și în pachetul de țigări...

MAUDE : (scoate o țigară) Au păr peste tot...

MADDY : (își coboară iar vocea) : Maude...

MAUDE : (face același lucru) : Maddy...

MADDY : Maude...

MAUDE : Maddy... (rîd excitate)


Blank; intră povestitorul


POVESTITORUL (vorbește pe un ton cinic, superior, de parcă s-ar adresa unor idioți; monologul la va fi însoțit de gesticulații studiate și de o mimică comic înfricoșătoare) : Ce dulce este adulterul și cîtă pasiune încape. Pentru că, ce poate fi mai oportun pentru un om, mai sigur, salvator în vîrtejul unei iubiri consumate decît colacul de salvare al unei alte iubiri. Proaspete, regeneratoare, vitale. Omul ajuns la limita inferioară a fervorii reacționează ca orice animal sălbatic - vînează. Un act absolut firesc (face gestul de a zgîria cu ghiarele!). Ochii săi obișnuiți cu imaginea aceleiași persoane, mîinile intrate în reflexul condiționat al parcurgerii aceluiași itinerar anatomic, nările atrofiate de parfumul acelorași sudori… ochii, mîinile, nările, vor pur și simplu altceva. (privește într-un punct fix deasupra capului; inspiră puternic și dă de cîteva ori din bazin, înainte și înapoi, ca și cum ar viola)
Și dacă acest “lucru” este atins, dacă pasiunea îți înflăcărează iar sufletul, dacă redevii generos, atunci este adulterul imoral ? (își face cruce și scuipă în sîn) Imoral pentru cine ? Pentru fosta pasiune ? (rîde studiat isteric)
Un om părăsit în iubire are cu atît mai puține drepturi asupra perechii pierdute cu cît nu avea nici un drept asupra acesteia în apogeul iubirii. Este uimitor cît de mult transformă pasiunea indivizii; le răpește tot ce au mai bun - toate actele sublime se înfăptuiesc doar în numele pasiunii gratuite - aruncîndu-l într-un trecut în care singurul lucru valabil este amintirea.(închide ochii, vorbește încert și flutură brațele ca și cum ar zbura) Este asemenea unei morți lente, cu tot cortegiul ei de durere și regrete.(brusc cu glas tare, amenințător, ca o sentință) Numai că moartea nu vine decît o singură dată.
(privește către cele două femei) Maude și Maddy… A căuta dincolo de bariere nu înseamnă drumul spre animalic. Pasiunea nu este doar o continuă alergare cu sexul expus, nu este un contact perpetuu (revine cu fața la public) Animalele se împerechează, fac sex în virtutea unei legi naturale, create, mînate în derularea firească a programului genetic. Dar oamenii (arată către cele două femei) ? Ce poate fi mai frumos decît spectacolul unei pasiuni ? Sînt atît de puține lucruri de care să te bucuri și habar nu ai dacă ți se permite. (privește către Maude și Maddy; strigă încetișor către ele) Maude… Maddy… motor…(iese)


MADDY : (toarnă ceaiul privind-o pe Maude insistent) Zahăr ?

MAUDE (o privește atent pe Maddy, ia o atitudine solemnă) : Maddy… Maddy, vreau să-ți spun ceva. Vreau să-ți spun că … vreau să-ți mulțumesc pentru tot… Știi, m-am tot gîndit zilele acestea… n-am să te refuz.

MADDY (surprinsă) : Poftim ?

MAUDE : Știu totul despre tine… în timp ce erai ieșită mi-am permis să mă uit prin fotografiile tale…

MADDY : E ceva în neregulă cu fotografiile mele ?

MAUDE : Maddy, hai să fim sincere. E ceva ce lipsește din toată colecția ta destul de consistentă (Maddy nu spune nimic dar întreabă din priviri) Bărbații, Maddy. În fotografiile tale lipsesc cu desăvîrșire bărbații. (Maddy tace) Maddy ?

MADDY (cedează) : Și nu doar din fotografii…

MAUDE (se apropie de Maddy, concupiscent) : Te-am văzut cum m-ai privit încă de cînd ți-am întins prima țigară… Apoi nopțile, ți-am simțit respirația aprinsă, mîngîierile secrete, iar privirile… Maddy, privirile tale spun totul.

MADDY (ridică brațul drept, încet, foarte încet, o privește pasional, începe să o mîngîie pe păr, apoi pe umăr îi atinge unul dintre sîni apoi își retrage brusc mîna, ca arsă) : E un teritoriu periculos, Maude… Trebuie să știi foarte bine dacă vrei…

MAUDE : În momentul acesta știu foarte bine ce vreau.

MADDY : Și… bărbatul ?

MAUDE : Ah! Am cunoscut un singur bărbat… mi-a fost îndeajuns… cred că am început să-l urăsc.

MADDY : Nu e suficient să urăști bărbații ca să devi… în sfîrșit, ca mine; ura nu are loc acolo unde două femei se iubesc.

MAUDE : Dar trebuie să înceapă de undeva totul, nu-i așa ?

MADDY : Cît de naivă ești… Ce importanță are de unde trebuie să înceapă. Dacă trebuie să te temi de ceva atunci teme-te de clipa cînd totul se termină. Iubirile femeilor nu se sfîrșesc în ură, se sfîrșesc direct în moarte.

MAUDE : Cred că îmi placi, Maddy. Lasă-mă să mă apropii de tine… mă lași ? (Maude îi ia mîna și i-o apropie de sex) Poate mă voi îndrăgosti de tine, am nevoie de asta… am nevoie de cineva. (încep să se sărute)

VIII

MADDY (dezbrăcată, deasupra lui Maude, o sărută apăsat, pe tot corpul; Maude, de asemenea goală, are ochii închiși și respiră cu greutate; vorbește în șoaptă) : Maude, vrei să-ți vorbesc ?

MAUDE: Dacă îți ajută…

MADDY( se oprește pentru o clipă) : Doar atît…?

MAUDE : Iartă-mă… vorbește-mi… spune-mi ceva… orice… îmi place ce faci… să nu te oprești… să nu te oprești…da ?

MADDY (își însoțește gesturile cu descrieri) : Acum cu vîrful limbii voi escalada cele mai frumoase sfîrcuri din cîte am întîlnit… le voi umezii… musonii glandelor salivare se dezlănțuie… simți ?… simți pasiunea mea lichefiată ?… cum se întinde peste tot…

MAUDE (respiră sacadat) : Te iubesc… strînge-mă, Maddy… iubitul meu…

MADDY :…(a ajuns cu limba spre pubisul celeilalte) : Îmi voi boteza hormonii cu numele tău și le voi lăsa întreaga libertate de a te copia… voi fi sclavul tău Maude… tremuri ?… să nu-ți fie teamă… voi fi delicată… delicată și dulce… Maude… Maude… Maude… de cîte milioane de ori ți-ar place să-ți șoptesc numele ?…nu voi obosi nici o secundă… (continuă să o sărute peste tot; îi masează sexul) Dumnezeule! în vaginul tău s-au strîns toate furiile Iadului… (umilă, pe un ton plîngăcios) fie-ți milă de mine Maude…(devine aproape paroxistică) nu mă lăsa să mor… și, înainte de toate, nu mă lăsa să spun atîtea idioțenii, numai pentru că te iubesc… Maude… fii tu cea înțeleaptă… fii tu cea bună… mama mea… sînt udă toată, Maude… cred că o să mă înec în abisul propriilor mele sucuri…

MAUDE (Maddy se află cu capul între picioarele ei și îl mișcă ritmic) : Maddy… îmi vine…

MADDY (ridică puțin capul; e răvășită) : Juisează cînd vrei, Maude… nu vreau decît să te văd fericită… juisează… voi fi acolo…(revine; Maude strigă extaziată, în timp ce Maddy o privește, extaziată la rîndul ei; se ridică încet și se așează lîngă ea; începe să o mîngîie) : Nimeni nu te va iubi vreodată așa cum te iubește o femeie… așa cum te iubesc eu…

IX

povestitorul intră tăcut și le învelește pe amîndouă; cearceaful este depus precum un giulgiu; apoi se îndreaptă către public

POVESTITORUL (de data aceasta are un ton trist, poetic) : Uneori îmi vine să cred că privilegiul iubirii nu îi aparține omului. Vedeți …? O iluzie doar, ca atîtea altele, aruncată doar pentru a domoli o ființă urîtă, un eșec. Poate că iubirea, pasiunea, sînt destinate altor locuitori ai Paradisului. De ce nu fluturilor ? Ei iubesc florile și lumina; și le dăruiesc tot ce au mai bun - florilor generozitatea și luminii frumusețea… Cine se poate bucura mai mult de frumusețe decît lumina ? Pentru că există o iubire a luminii, subtilă și discretă. Bucuria luminii de a se oglindi în frumusețe… Există vreo floare care sa pretindă unui fluture iubirea ? ( privește către cele doua corpuri acoperite, se apropie de ele) Pasiunea este irațională, inconștientă, deci incontrolabilă. (ridică brusc un colț al cearceafului și înăsprește tonul) Amîndouă se mișcau aiurea prin tabloul spațio temporar, gravitau împinse de propria inerție existențială, numai întîmplarea a făcut ca ele să se întîlnească. Și asta e tot ce contează. Iar ceea ce se va întîmpla după - plictisitoarele scene de scandal, reproșuri și chin - nu este decît expresia distanței care îl separă pe om de el însuși și căreia i-aș spune, simplu, prostie (așează cearceaful la loc și revine în fața publicului) V-a trecut vreodată prin cap că iubirea nu e decît o imensă prostie ?… (se întoarce către cele două) Maude… Maddy… motor (iese)


se stinge simultan lumina din scenă ca și cea de dincolo de sticla ecranului; pauză; apoi se luminează ecranul și se transmite următoarea scenă


scena se petrece în holul unui spital; din imagini se poate deduce că este vorba de un spital pentru bolnavi mintal; pe o bancă Maude, îmbrăcată într-o pijama, stă alături de Vili

VILI : Ți-e frig ?

MAUDE : De ce m-au adus aici, Vili ?

VILI : Nu durează decît cîteva zile; mai este nevoie de cîteva teste; va trece ai să vezi.

MAUDE : Dar eu nu sînt nebună, Vili! Eu sînt o femeie perfect normală; Dumnezeule ! Ce se întîmplă ?

VILI : Totul va fi bine, Maude, ai încredere în mine. Știi că nu te mint… te iubesc Maude.

MAUDE : Pînă și de aceasta am început să mă îndoiesc.

VILI (impacientat) : Nu vorbi așa ! Nu trebuie să vorbești așa…

MAUDE : Ai dreptate, Vili, eu sînt o femeie țicnită trebuie să am mare grijă cum vorbesc, trebuie să mă stăpînesc, să vadă domnul doctor cît sînt de normală, cît de mult s-a înșelat cu privire la sărmana Maude, să-l păcălim nu-i așa Vili ? Să-l păcălim…

VILI : Maude, încetează !

MAUDE (tace brusc; apoi reia mai calmă) : Mi-e frică, Vili. Nu de spitalul ăsta, nu tratamente, ci doar de faptul că nu mă vei mai iubi… (Vili vrea să spună ceva dar nu îl lasă) Știu, ar trebui să înțeleg, ar trebui să fiu înțeleaptă, să te las liber, ai dreptul acesta, nu trebuie decît să îți spun “Vili, ești liber, Dumnezeu să te binecuvînteze Vili”… dar nu pot, pur și simplu nu pot. Mai bine… uite, minte-mă. Dacă simți nevoia să te consolezi cu o alta, dacă vrei lucruri pe care eu nu ți le pot oferi, înșală-mă, trădează-mă, dar discret, cît poți tu de discret. Ce zici ?

VILI : Maude, Maude… cum poți vorbi așa ? Sînt alături de tine cu tot sufletul, avem nevoie unul de altul Maude, ai uitat ?

MAUDE : Oamenii se mai schimbă, iubitule. Uită-te doar la mine…

VILI : Dar nu ai nimic. Doar cîteva examene de rutină, nimic mai mult.

MAUDE : Dar de ce Vili ? De ce ?

VILI : A fost un moment trecător, i se putea întîmpla oricui.

MAUDE : Nu-i așa, Vili ? I se putea întîmpla oricui, dar era sora mea. Sora mea. Care îți făcea curte.

VILI : Acum este în afara oricărui pericol; nu trebuie să te mai gîndești la asta.

MAUDE : Știi, Vili, atunci cînd i-am înfipt cuțitul în abdomen… văzîndu-i chipul contorsionat, privirea îngrozită, clipa aceea în care simțea că nu mai are nici o șansă, nici o scăpare… am simțit… am simțit… Dumnezeule ! (începe să hohotească)

VILI (o îmbrățișează) : Nu te mai gîndi la asta… nu te mai gîndi la asta… sînt lîngă tine… draga mea… iubita mea…

MAUDE (se smulge) : Am simțit… PLĂCERE!!! Vili, eram atît de fericită privind-o cum se duce dracului… ! Eram stăpîna ei, viața ei depindea mine… puteam face cu ea tot ce doream… Vili pentru prima oară în viață am simțit că sînt pe deplin fericită… (reîncepe să hohotească) Sînt bolnavă ! Sînt nebună și nimeni nu o să mă mai iubească… (se ridică brusc în picioare) : Vili, chiar și acum aș fi în stare să omor pe cineva pentru tine… În realitate nu s-a schimbat nimic… Și nici nu se va schimba prea curînd. Pentru că tu Vili… ești al meu… ești numai al meu (în timp ce spune acestea își încleștează palmele în jurul gîtului bărbatului; acesta reușește cu greu să se desprindă)

VILI : Maude, e timpul… (se ridică și el, o apucă de braț și se îndreaptă către un salon)

ecranul se întunecă progresiv în timp ce se luminează scena

X


POVESTITORUL (intră îngîndurat; pare slăbit, iar hainele de pe el sînt șifonate) : Iar la final gelozia. Adîncă, neagră, acaparatoare. Reacția neputinței de a merge mai departe, de a merge pînă la capăt. Iubirile… se nasc fulgerător și se sting asemenea. Totul aduce ca un vînt sau doar ca un moft - se iubește în disperare, fără nici o noimă și să urăște în disperare, cu aceeași lipsă de noimă. Iubirea și ura, generozitatea și egoismul, dragostea și gelozia… perfuzii binefăcătoare adunate din miliarde de … (caută cuvîntul) stele (îi place), da, da, stele… toate într-o singură înțepătură administrată unei entități ce s-a dovedit a fi un eșec creaționist. Desigur… veți spune că o fac pe deșteptul; problematizez, teoretizez, caut să înghesui într-un simplu creuzet materii incandescente și fără formă. Mergeți acasă, priviți-vă bine în oglindă, apoi copiii, soții sau soțiile, frații sau surorile… veți avea revelația pasiunii latente din fiecare, potențialului decrepit gata să îi preia și să-i ducă acolo de unde nimeni și nimic nu-i mai poate întoarce, nici măcar ipoteza că și-ar mai dori aceasta…
Dacă în acest moment v-ați deschide cărțile de identitate veți constata uimiți că vă numiți Maude… sau Maddy…sau Vili… este complicitatea în care am căzut cu toții victime inocente, aici, acum… (brusc își aduce aminte de ceva) Și totuși nu îmi este deloc clar ce este pasiunea. Mie, celui care a trăit-o… (iese bombănind; dar intră imediat înapoi) Maude… Maddy… motor (iese)


În camera Maude și Maddy stau una lîngă alta, rezemate spate în spate; sînt îmbracate sumar, fumează amîndouă; important efectul următor : cînd una duce țigara la gură cealaltă expiră fumul și invers; pe fețele lor de poate observa o expresie împăcată; de persoane care și-au găsit un sens

MAUDE : Îmi vine să spun o tîmpenie...

MADDY : Spune...

MAUDE : Dar e o tîmpenie...

MADDY : Am chef să aud de la tine o tîmpenie...

MAUDE : Nu știu, mă mai gîndesc...

MADDY ( se alintă) : Hai spune...

MAUDE : Bine, fie... Maddy, știi...? Mi-e teamă că toate acestea se vor termina odată

MADDY : Asta e într-adevăr o tîmpenie...

MAUDE : Ți-am spus eu ?

MADDY : Nu ce mi-ai spus tu este o tîmpenie ci faptul că toate acestea se vor termina...

MAUDE : De ce oare, Maddy ?

MADDY : Eu știu... ? Poate asta e natura umană... trebuie să se plictisească... sau poate că are mereu nevoie de un început... e cam complicat...

MAUDE : Viața e complicată, Maddy... (începe să rîdă; apoi rîde și Maddy)

MADDY (o imită) : Viața e complicată, Maddy... (rîd)

Stau în continuare spate în spate dar se manifestă zgomotos; rîd din ce în ce mai tare

MAUDE : La naiba cu bărbații...!

MADDY : La naiba cu toți... !

MAUDE : Se anunță un an la fel de prost...

MADDY : Nu ești de pe aici, nu-i așa ?

MAUDE (devine brusc serioasă) : Adevărul este că ne simțim bine împreună...

MADDY : Nu-i așa ?...

MAUDE : Hai să ne promitem ceva, vrei ?

MADDY : Nu, nu vreau...

MAUDE (puțin dezamăgită) : De ce ?

MADDY : Nu-i nimic personal... eu n-am promis niciodată nimic; promisiunile mi se par o prostie, un mod de a-ți oferi libertatea pe gratis...

MAUDE : Și nu faci o excepție ?... pentru mine...

MADDY : Regret Maude; nici măcar pentru tine...

MAUDE (trece peste asta) : Înțeleg... în sfîrșit, fiecare om are ciudățeniile lui

MADDY : Ce vrei să spui ?

MAUDE : Nimic mai mult decît am spus deja...

MADDY : Atunci eu zic că ai dreptate...

MAUDE : Eu am să-ți promit totuși ceva...

MADDY : Nu te lași...

MAUDE : Trebuie să-ți promit; așa simt...

MADDY : Bine, promite-mi...

Maude se întoarce către ea

MAUDE : Maddy, îți promit că orice se va întîmpla de acum încolo, n-am să... n-am să te uit; ești cel mai bun lucru care mi s-a întîmplat de cînd m-am născut...

Maddy îi suflă fumul de țigară direct în ochii; Maude începe să tușească și să lăcrimeze; se ridică brusc și se îndepărtează

MAUDE (nu înțelege) : De ce ai făcut asta ?

MADDY (rece) : Naivitățile mă scot din minți...

MAUDE : Dar asta sînt eu, Maddy...

MADDY : Nu știu, așa mi-a venit, iartă-mă... a fost un gest necontrolat...

MAUDE : Dar mă doare...

MADDY (caldă) : Îmi cer scuze, n-am vrut... uneori comit niște gesturi pe care le regret imediat... am și eu chichițele mele...

Maude se așează din nou lîngă Maddy în aceeași poziție ca la începutul scenei

MAUDE : Nu-i nimic, nu-i nimic... și eu simt uneori prezența ta ca pe o opresiune...

MADDY : Vorbești serios...?

MAUDE : Da, uneori îmi vine să te omor... (se rușinează de ceea ce a spus)

MADDY : Și de ce nu o faci ?...

MAUDE (oripilată) : Maddy!... (se întoarce iar către ea; îi ia fața în mîini) Maddy, sînt doar niște gînduri aiurea, asta e tot... toată lumea are astfel de gînduri... iar eu te iubesc... aș vrea să dureze o veșnicie...

MADDY (gînditoare) : O veșnicie ? Maude, am devenit brusc tristă...

MAUDE ( o ia în brațe, o alintă) : Sărmana mea Maddy, e tristă... Maude e lîngă tine; Maude te iubește... (fond muzical) blank

XI


în cameră Maude stă într-un colț, iar Maddy în celălalt. Fiecare pare ocupată cu cîte ceva (citesc din cîte o revistă, sau șterg vreun obiect), dar pe chipul lor se citește încordarea; sună telefonul


MADDY (citește, rîde forțat) : Ce tîmpenie ! (Maude nu reacționează în nici un fel; Maddy o privește atent, apoi rîde din nou fără să-și retragă privirile din ceafa lui Maude) Ce tîmpenie ! (Maude rămîne în continuare tăcută; Maddy se ridică încet și se îndreaptă tot încet către Maude; telefonul sună în continuare) Ce tîmpenie ! (Maude nu reacționează; Maddy a ajuns lîngă ea, își apropie gura de urechea ei și rîde tare, ostemtativ; îi strigă) Ce tîmpenie!!!

MAUDE (ridică privirea, este încordată, chiar puțin tristă) : L-am auzit, Maddy, nu trebuie să faci asta.

MADDY (arțăgoasă) : Atunci de ce nu ai răspuns ?

MAUDE : N-am știut că era pentru mine…

MADDY : Ba ai știut…

MAUDE : Ba nu…

MADDY : Ții cu tot dinadinsul să mă înfurii, nu-i așa ?

MAUDE (calmă) : Furia este o problemă care îți aparține, te rog să nu mi-o reproșezi.

MADDY : Hopa… avem replici inteligente…

MAUDE : Nu, Maddy, vream doar să spun că ți-a venit ciclul - femeile se înfurie atunci cînd le vine ciclul…

MADDY : A-ha…! (face cîțiva pași prin cameră, aprinde o țigară, apoi o stinge, iar o aprinde, iar o stinge; se apropie din nou de Maude) Ce ai vrut să spui ?

MAUDE : Iartă-mă, am fost răutăcioasă…

MADDY (nu cedează; îi suflă fumul direct în ochi) : Ce ai vrut să spui ?

MAUDE : Era o răutate…

MADDY : Și de cînd îți permiți astfel de lucruri cu mine ?

MAUDE : Mi-am cerut iertare, nu se va mai întîmpla, te rog să mă crezi… (Maddy face din nou cîțiva pași prin cameră, nervoasă) Pot să știu și eu ce se întîmplă ? (Maddy se face că nu o aude; Maude nu insistă și privește din nou în revistă, sau șterge un obiect)

MADDY (revine în fața ei, dar nu mai pare atît de arțăgoasă) : Ieri a venit factura telefonică…

MAUDE (vizibil stînjenită) : Nu văd legătura…

MADDY : Luna trecută nu am sunat pe nimeni…

MAUDE : Maddy, dacă tu crezi că…

MADDY(o întrerupe) : Nu cred nimic, Maude; aștept doar niște explicații.

MAUDE : Privitoare la ce ?

MADDY : Îți amintești ce mi-ai spus atunci… prima oară ? “Eu nu am pe nimeni la care să mă întorc, viața mea începe chiar acum”, remarc, totuși, că te-ai înșelat. Sau m-ai înșelat.

MAUDE (precipitată) : Am dat niște telefoane, într-adevăr…știi, mama mea…

MADDY (neîncrezătoare) : Mama ta… curios, nu mi-ai vorbit niciodată despre ea; puteam să jur că ești singură pe lume.

MAUDE (continuă fără să țină cont de întrerupere, ca în transă) :… nu că mi-ar păsa prea mult de ea - nu a fost o mamă prea bună, în plus este și alcoolică - dar este, totuși mama mea, ea m-a născut…

MADDY : Și de atunci o tot suni… dar astea, astea ce sînt (îi arată un vraf de reviste pentru tinere mame, pe coperți sînt fotografiați sugari)

MAUDE(tot mai încurcată) : Ah, astea! Niște reviste…

MADDY : Niște reviste…

MAUDE : Niște reviste…

MADDY : Și, probabil, acum o să mă anunți că ai rămas gravidă…

MAUDE (începe să rîdă nervos, urît) : Cu cine ? Cu tine ? Ce glumă mai e și asta ?

MADDY : Viața îți rezervă tot felul de surprize…

MAUDE : Îmi plac copii, asta e tot. Îmi plac foarte mult, e vreo crimă ?

MADDY : Și de ce nu mi-ai spus și mie ?

MAUDE (încearcă o glumă): Cu cît cunoști mai bine o persoană cu atît devine mai neinteresantă…

MADDY : Și mai periculoasă în același timp… constat că eviți să-mi răspunzi la întrebări…Hm! Ceva este în neregulă…

MAUDE (impacientată; sare în picioare și vorbește de parcă s-ar ruga): Nu, Maddy, te înșeli, nu este nimic de care să mă suspectezi… sînt a ta cu totul, sînt a ta pentru totdeauna… te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni pînă acum… crede-mă ! Trebuie să mă crezi ! (cade în genunchi)

MADDY (poruncitoare) : Ridică-te, nu-mi plac femeile umile.

MAUDE (se ridică) : Sînt a ta, Maddy, nu lăsa gelozia să-și întunece mințile.

MADDY : Să nu mă minți niciodată, Maude, dacă ții la viața ta…

XII


interiorul locuinței lui Maddy; Maude este singură, umblă prin cameră de colo, colo și este foarte agitată; din cînd în cînd se oprește în fața telefonului încearcă să-l ridice dar de fiecare dată renunță; într-un tîrziu, rastimp în care bea dintr-un pahar cu ceva tare; se așează nervoasă în fotoliu și deschide televizorul; la televizor apare Vili, vorbește cu el ca și cum ar conversa la telefon (variante :1. odată cu apariția figurii lui Vili la T.V. - într-un stop cadru full lenght - apare și Povestitorul/Vili,; conversația va avea loc cu Povestitorul/Vili; 2. Conversația va avea loc între Maude din scena live și Vili din T.V., preînregistrat; 3. Stop cadru cu figura lui Vili și conversația se va face între Maude și o voce - a lui Vili - din off)

MAUDE : Eu sînt…

VILI : Dumnezeule! Tu ești…?

MAUDE (se ridică furioasă) : Asta e tot ce întrebi ?… Nu-mi vine să cred…!

VILI : Te rog, nu te enerva… știi că nu îți face bine…

MAUDE : Ba sînt foarte calmă ! Dau afară de calmă ce sînt…!

VILI : Mi-e dor de tine, Maude…

MAUDE : Chiar ți-e dor, Vili ? Chiar ți-e dor…? Atunci de ce m-ai lăsat în spital ? De ce, Vili ? Poți să îmi răspunzi ? Ai vreun răspuns care să mă satisfacă?

VILI : Dar era singura ta scăpare, Maude ! Altfel ai fi încăput pe mîna poliției… crede-mă, nu aveam altă soluție. Trebuie să mă crezi… ți-am spus de atîtea ori că în mine poți să…

MAUDE : Oh, lasă-mă cu textele astea… Dumnezeule ! sînt atît de nefericită…

VILI : Maude, Maude… te simți bine ?

MAUDE : Da, mă simt bine…

VILI : Sigur ?

MAUDE : Crede-mă și tu odată, pentru numele lui Dumnezeu !…

VILI : Te cred, te cred… dar nu pot să nu observ că… în sfîrșit, te bate ?

MAUDE : Cine ?

VILI : Celălalt…

MAUDE (tace o vreme) : Să spunem că este cineva care mă iubește și nu doar pretinde asta…

VILI : Atunci de ce nu ești fericită?

MAUDE (dă impresia că cedează) : Nu are importanță…

VILI : Ba are…

MAUDE : Nu, chiar nu are…

VILI : Te iubesc, Maude…

MAUDE : Și eu te iubesc, sau mai exact doar eu te iubesc…

VILI : Dacă mă iubești, atunci nu mă respinge…

MAUDE : Asta hotărăsc numai eu…

VILI : Dar vei reveni vreodată ?…

MAUDE : Te alinți și asta mă enervează… Îmi trebuie niște garanții…

VILI : Garanții ?

MAUDE : Nesiguranța mă aduce în pragul nebuniei, știi asta…

VILI : Te simți bine ?

MAUDE : Ți-am mai spus, îmi este foarte bine…

VILI : Cum îl cheamă…pe…

MAUDE : În sfîrșit… În orice caz cineva care mă iubește fără să-mi pretindă nimic, ți-am mai spus…

VILI : E adevărat, nimeni nu poate pretinde așa cum o faci tu…

MAUDE (se enervează din nou) Eu pretind ?…eu pretind ?…

VILI : Maude…

MAUDE : Ce îți pretind, Vili ? Spune-mi, hai spune-mi…

VILI(obosit brusc) : Pretinzi sufletul, Maude. Sufletul meu, tot…

MAUDE : Și asta ți se pare ție a fi o pretenție…?

VILI : Bine dar e imposibil ! E imposibil să pretinzi unui om mai mult decît își poate cere el însuși… Maude, din cauza asta erai s-o omori pe Amy, ai uitat ?

MAUDE : A fost un moment de nebunie, nu aș fi făcut-o niciodată altfel, știi bine…

VILI (strigă) : Dar ai făcut-o, Maude ! Ai facut-o, futu-i morții mă-sii !

MAUDE (glacial) : Tonul Vili…

VILI (nu aude) : Poftim ?

MAUDE : Am spus tonul; tonul tău mă deranjează…

VILI : Doar pentru că sînt îngrijorat, Maude…

MAUDE : Ești îngrijorat pe dracu’!… Știi foarte bine că ești unul dintre cei mai lași și șterși bărbați din cîți numără orașul acesta…n-o mai face pe ofensatul.

VILI : Nici tu… dar ce rost are…ne vom certa iar. Simt tensiunea cum se acumulează… știi, am impresia că asta va rămîne amintirea cea mai puternică - certurile noastre. Nu nopțile fierbinți, nu pasiunea, ci doar certurile. Obositor de dese…

MAUDE : Poate doar la tine…mi-am spus că nu trebuie să afli, dar… fie, am să-ți spun …

VILI : Ce anume ?

MAUDE : Aștept un copil… de la tine (Vili rămîne interzis pentru o vreme) Puteam să jur că vei face fața asta…

VILI : Un copil…

MAUDE : Într-adevăr, e greu de crezut…Iartă-mă… poate că nu meriți asta…

VILI (neconvingător) : Maude, dacă te-ai mai gîndi puțin… Părăsește-l, nu te merită…

MAUDE (ridică brusc tonul) : De unde știi tu că nu mă merită ?

VILI : Dacă mi-ai da o șansă…

MAUDE : Dar tu mi-ai dat vreuna , Vili ? Măcar una…

VILI : Și te-ai aruncat imediat în brațele primului venit, nu-i așa Maude ?

MAUDE : N-ai să reușești să mă faci să mă simt vinovată.

VILI (indignat) : Dumnezeule, Maude ! Ești odioasă…

MAUDE : Da, cred că sînt odioasă. Îmi pare rău, e bine ?

VILI : Nu e bine, nu e bine deloc. Noi doi avem un copil…

MAUDE : Noi doi nu avem nimic (stinge televizorul, în timp ce se aude strigătul disperat al lui Vili, din ce în ce mai incet)

VILI : Maude!… Maude… Maude…

XIII

ecranul televizorului se întunecă și în același timp se luminează scena; Maddy este singură; este puțin amețită, fumează cu patimă, pe față nu are nici o expresie dar se întrezărește tensiunea; Maude intră fără nici un preambul, nu salută și lasă impresia că nu observă prezența vreunei persoane în interior; se repede la baie; se aude cum vomită; apoi jetul de apă de la robinet și un moment de liniște; în tot acest răstimp Maddy devine brusc atentă, țigara rămîne suspendată în aer, așteaptă cu un aer rău prevestitor; după o vreme, Maude intră; este confuzată, răvășită; se așează pe colțul canapelei evident cu grija de a sta cît mai departe de Maddy


MADDY : Ți-am spus să nu mai mănînci sosuri; uite cît de rău îți fac.

MAUDE : Da… probabil că…

MADDY (îi întinde o bere) : Bea puțină bere, o să-ți fie mai bine.

MAUDE : Nu nu vreau… cred că am să mă întind puțin… (dă să se ridice, pentru a se retrage în dormitor)

MADDY : Cum adică să te întinzi puțin; e abia ora patru… și nici nu m-ai sărutat de bun găsit.

MAUDE : Oh! Iartă-mă, sînt atît de căscată… (se apropie de Maddy, se apleacă să o sărute, dar aceasta o plesnește cu putere peste față; Maude cade)

MADDY : Doare nu ? (Maude plînge încetișor) Doare nu ? (Maude nu spune nimic) Vezi ? Nici măcar nu te aperi. Asta înseamnă că ești vinovată; înseamnă că îmi ascunzi ceva. (Maude ține capul între brațe și hohotește) Despre ce este vorba ? Aștept…

MAUDE (se ridică; strigă furioasă dar cu teamă) : Nu ai nici un drept…!

MADDY : Am toate drepturile. Din momentul în care ai călcat pragul acestei case… Ești o femeie slabă, Maude, iar mie femeile slabe îmi produc nervi.

MAUDE : Nu mă mai iubești, Maddy, și te comporți ca atare.

MADDY : Cum pot iubi o femeie care mă minte.

MAUDE : Este o concluzie pripită, nu crezi ?

MADDY : Vrei să-ți dovedesc ? (Maude tace; Maddy ia o țigară din pachet o aprinde și i-o întinde) Ia o țigară.

MAUDE : Nu vreau; încerc să renunț…

MADDY (cu un ton egal dar rece) : Nu mi-ai spus asta pînă acum, dar… în sfîrșit, fă o excepție.

MAUDE : Nu vreau, ți-am mai spus…

MADDY : (se apropie amenințător) Insist…

MAUDE : Nu…

MADDY : Dacă mă iubești…

MAUDE : Nu…

MADDY : Doar un fum… un fumuleț…

MAUDE : (încearcă să scape dar nu are unde) Nu vreau…

MADDY : ( o apucă de păr și se chinuie să îi introducă țigara în gură ) Fumează…! Fumează ți-am spus… ! (Maude opune rezistență; geme înăbușit) Fumează…! (o trîntește pe canapea) Cățea…! (se apropie de fereastră și privește afară)

MAUDE : Sînt gravidă… (moment de tăcere; Maddy privește afară fumînd, Maude o privește pe Maddy înfricoșată) Iartă-mă că nu ți-am spus de la început… m-am temut că… m-am temut… (Maddy se apropie din nou de ea, o apucă de reverele cămășii - dar fără a fi violenta - cu cealaltă mînă începe să o mîngîie pe sîni, apoi pe burtă, apoi mai jos, pe sex, din nou pe burtă, pe sîni pe față, părul, Maude respiră sacadat, speriată și excitată în același timp, încearcă să îi răspundă dar este oprită ferm) Iartă-mă Maddy, sînt o femeie slabă… iartă-mă… (Maddy se îndepărtează, dintr-un raft extrage o geantă de voiaj și începe să îndese în ea niște haine) Ce faci…? Maddy, ce vrei să faci …? (Maddy închide geanta, se apropie de ușă, o deschide, aruncă geanta afară apoi, fără să închidă ușa, o privește semnificativ pe Maude; acesta se ridică încet, fără să fie sigură) Am să scap de el, Maddy; știu un doctor ieftin… toți greșim în viață Maddy (în timp ce vorbește se îndreaptă totuși către ușă)… și toți sîntem iertați…te iubesc, Maddy… nu mă poți alunga așa ușor… știu că ții la mine, Maddy… știu că mă iubești… nu poți nega asta, Maddy (depășește cadrul ușii)…uită-te în ochii mei Maddy… știi că nu mint acum… știi că te iubesc… uită-te în ochii mei… (Maddy trîntește ușa; vocea lui Maude, se aude din off) uită-te în ochii mei, Maude… fie-ți milă, Maude… știi că nu am unde să mă duc… Maddy…! Maddy…!

EPILOG

Pe ecranul televizorului se văd doar labele picioarelor unei femei, pe faianța unei băi; undeva în față se tîrîie un melc; melcul este strivit.

FINAL