photo de Mugur Grosu Stefan Caramandespre "Caraman"cartiinterviuriaparitii in revistecontact
   
Carti back
 


XXI DE SCENE DIN VIATA LUI STEFAN


PERSONAJE : STEFAN

VALENTINA

CAMELIA

DOMNUL ADRIAN

VOCEA

DECORUL : Scena este dispusa pe patru nivele. La primul nivel - parter - o încapere modesta cu pat, masa, doua scaune, chiuveta, aragaz, W.C. La nivelul doi o scena decorata pentru Hamlet, scena în care acesta moare. La nivelul trei, un spatiu gol . La nivelul patru, cladirea unei gari . Accesul între nivele este asigurat prin intermediul unei scari interioare.


SUBIECTUL PIESEI : Nu aveti cîteodata senzatia ca viata voastra curge pe anumite canale, uneori chiar împotriva vointei voastre ? Nu simtiti cum cineva disimulat în spatele vostru, perfid si puternic, va dirijeaza fara nici o mila ? Ajunge numai împotrivirea ?

SCENA I

(în patul din dormitor stau întinsi Stefan si Camelia; Sînt surprinsi imediat dupa o partida de sex; Camelia se ridica din pat , se îndreapta spre masa, îsi toarna niste apa într-o cana; revine, se aseaza la marginea patului si îl fixeaza cu privirea pe Stefan)

CAMELIA : Stefan ?

STEFAN : Ce-i ?

CAMELIA : Stefan, te parasesc.

STEFAN (sare ca un arc, rasturnînd ceasca de ceai a femeii; face cîtiva pasi, se apropie de femeie; striga la ea) : De ce ? Pentru cine ?

CAMELIA : Domnul Adrian mi-a cerut sa stau cu el... în apartamentul lui din Bucuresti. (Stefan se repede si o palmuieste cu sete; femeia cade, dar nu plînge; îi sopteste amenintator) Tu esti prea meschin. De asta o sa ramîi un Guildenstern toata viata.
(Camelia se ridica si iese; Stefan face cîtiva pasi, se îndreapta spre chiuveta, se barbiereste, se îmbraca, urca la nivelul doi)


SCENA II

(Nivelul II; Stefan se aseaza undeva la margine, în culise; pe scena, actul V, scena doi final din Hamlet; domnul Andrei îl interpreteaza pe Hamlet; scenografia este simpla - un fotoliu vechi din piele drept tronul lui Claudius...)

DOMNUL ADRIAN : De esti barbat, da-mi cupa
Ai sã mi-o dai, ti-o jur ! Ah dragul meu,
Acestea toate ascunse rãmînînd
Ce nume defãimat las dupã mine !
De m-ai pastrat în inima cîndva,
Lipseste-te pe-un timp de fericire
si-n lumea asta rea, trãgîndu-ti suflul,
Sã spui povestea mea...

(replicile sînt acoperite de un zgomot puternic; Stefan se întoarce catre asistentul de regie)

STEFAN : Ce s-a întîmplat ? (Actorii continua sa-si rosteasca replicile dar acestea sînt acoperite de zgomotul tot mai puternic; la un moment dat domnul Adrian se opreste si arunca o privire ucigatoare în culise; Claudius se ridica si începe sa gesticuleze agresiv, Horatiu se aseaza în fund si începe sa rîda, Laert si Osiric se iau la bataie iar regina ramîne acolo unde este; Fortinbras intra cu Stefan) . Pentru numele lui Dumnezeu de ce nu aprinde cineva lumina ?


SCENA III
(Nivelul III; lipsit de decor)

VOCEA : Salut !

STEFAN : Blestematilor ! Sa stii ca nu sînt complet lipsit de putere, ca mai am vointa, pot schimba lucrurile. Pot da peste cap pelicula asta stupida , asa sobolan cum sînt.

VOCEA : Da ? Uite, ma bucur sa aud asta. Pîna si în film a venit vremea unei revolutii, de ce sa nu înceapa tocmai de la tine ? Cred ca am sa te sprijin, cu putina bunavointa te pot propulsa drept personaj principal.

STEFAN : Stii ceva ? Nu ma intereseaza chestia asta. Destinele fabricate nu mai sînt de actualitate pentru mine. Vreau soarta mea; s-o strîng în mîini ca pe o bucata de plastilina si s-o modelez asa cum îmi place mie. Sa-mi bat joc de ea asa cum vreau eu, nu cum vreti voi. Vreau sa devin o persoana adevarata. Una care se poate transforma perpetuu si care sa nu fie indiferenta.

VOCEA : Si vrei sa negi ca ai început deja sa te schimbi ?


SCENA IV

( Nivelul IV; Stefan se aseaza pe o banca; pe aceeasi banca sta si Valentina)

STEFAN : Buna Valentina.

VALENTINA : Stefan.( Pauza în care fiecare priveste în alta parte) Vrei sa vorbesti cu mine ? Nimeni nu vorbeste niciodata cu mine; bat întotdeauna în retragere, de parca ar sti.

STEFAN : Bine .

VALENTINA : Stau aici de cinci ani, asteptîndu-mi trenul. Uneori vin cam cu vreo ora înainte de ora opt, stii, doar ca sa ma uit. Acolo unde m-au pus nu e nimic.

STEFAN : Unde pleci ?

VALENTINA : Oh, doar la cîteva statii mai încolo; este o halta mica unde aveam obiceiul sa cobor din cînd în cînd. La marginea pîlcului acela de padure îmi placea sa-mi pierd timpul. Pur si simplu.

STEFAN : Îti cumpar o nuga ?

VALENTINA : Lasa bancurile.(rîde scurt)

(Valentina se ridica)

STEFAN : Ce faci, pleci ? Mai este o ora si jumatate pîna sa ne despartim...

VALENTINA : A-ha !

STEFAN : Bine, atunci o sa-ti cumpar o nuga.

VALENTINA : Cum vrei. O amintire romantica... oricum spre prînz o sa fiu moarta.

STEFAN : Ce ???

(Valentina se apropie pîna la atingere)

VALENTINA : Stii, eu sînt una dintre fantome.

STEFAN : Nu m-am prins.

VALENTINA : Tu ce faci în fiecare zi ?

STEFAN : Prietena mea ma paraseste si dupa aceea sînt o jalnica vioara a treia pentru un actor pretentios în "Hamlet".

VALENTINA : Esti norocos. În scenariul meu, trenul se izbeste de un marfar la 3 kilometri de halta. Bang ! Toti mor. Si dupa aceea, în fiecare dimineata ma pomenesc iarasi în gara. La început am fost cam zapacita, producatorii nu mi-au comunicat nimic pe cînd zaceam moarta printre vagoane. Asa încît o repet din nou si din nou. Într-o buna zi s-ar putea chiar sa-mi placa.

STEFAN : Acoperita cu ciocolata ?

VALENTINA : Ce ?

STEFAN : Nuga...

VALENTINA : Da.

STEFAN : Poate ca ar trebui sa ne mai cunoastem. Dupa ce se termina totul, poate ca...

VALENTINA : Nu, Stefan. N-are rost. Sînt o fantoma; nu sînt nemuritoare, pricepi ? În toata chestia asta sînt complet ignorata. Sînt moarta, deja moarta, moarta permanent ! Nu faci parte din afacere daca mori la gramada, trebuie sa rostesti macar o replica, nu întelegi ?

STEFAN : ... Oh, Doamne.

VALENTINA : M-au lasat în scenariu doar ca sa reconstituie totul cît mai bine; istoria trebuie servita la fel tuturor. Sînt un ecou. Sînt un nimic.

(Stefan o ia în brate si o saruta)

STEFAN : Mai avem o jumatate de ora.

VALENTINA (se ridica brusc) : Haide !

STEFAN : Unde ?

VALENTINA : În spatele garii, la ora asta nu e nimeni. Noi mortii apreciem mult mai bine bucuriile vietii.


SCENA V

(în patul din dormitor stau întinsi Stefan si Camelia; Sînt surprinsi imediat dupa o partida de sex; Camelia se ridica din pat , se îndreapta spre masa, îsi toarna niste apa într-o cana; revine, se aseaza la marginea patului si îl fixeaza cu privirea pe Stefan)

CAMELIA : Stefan ?

STEFAN : Ce-i ?

CAMELIA : Stefan, te parasesc.

STEFAN (sare ca un arc, rasturnînd ceasca de ceai a femeii; face cîtiva pasi, se apropie de femeie; striga la ea) : De ce ? Pentru cine ?

CAMELIA : Domnul Adrian mi-a cerut sa stau cu el... în apartamentul lui din Bucuresti. (Stefan se repede si o palmuieste cu sete; femeia cade, dar nu plînge; îi sopteste amenintator) Tu esti prea meschin. De asta o sa ramîi un Guildenstern toata viata.
(Camelia se ridica si iese; Stefan face cîtiva pasi, se îndreapta spre chiuveta, se barbiereste, se îmbraca, urca la nivelul doi)


SCENA VI

(Nivelul II; Stefan se aseaza undeva la margine, în culise; pe scena, actul V, scena doi final din Hamlet; domnul Andrei îl interpreteaza pe Hamlet; scenografia este simpla - un fotoliu vechi din piele drept tronul lui Claudius...)

DOMNUL ADRIAN : De esti barbat, da-mi cupa
Ai sã mi-o dai, ti-o jur ! Ah dragul meu,
Acestea toate ascunse ramînînd
Ce nume defãimat las dupã mine !
De m-ai pãstrat în inimã cîndva,
Lipseste-te pe-un timp de fericire
si-n lumea asta rea, trãgîndu-ti suflul,
Sã spui povestea mea...

(replicile sunt acoperite de un zgomot puternic; Stefan se întoarce catre asistentul de regie)

STEFAN : Ce s-a întîmplat ? (Actorii continua sa-si rosteasca replicile dar acestea sînt acoperite de zgomotul tot mai puternic; la un moment dat domnul Adrian se opreste si arunca o privire ucigatoare în culise; Claudius se ridica si începe sa gesticuleze agresiv, Horatiu se aseaza în fund si începe sa rîda, Laert si Osiric se iau la bataie iar regina ramîne acolo unde este; Fortinbras intra cu Stefan) . Pentru numele lui Dumnezeu de ce nu aprinde cineva lumina ?


SCENA VII

(Nivelul III; lipsit de decor)

VOCEA : Salut !

STEFAN : Blestematilor ! Sa stii ca nu sînt complet lipsit de putere, ca mai am vointa, pot schimba lucrurile. Pot da peste cap pelicula asta stupida , asa sobolan cum sînt.

VOCEA : Da ? Uite, ma bucur sa aud asta. Pîna si în film a venit vremea unei revolutii, de ce sa nu înceapa tocmai de la tine ? Cred ca am sa te sprijin, cu putina bunavointa te pot propulsa drept personaj principal.

STEFAN : Stii ceva ? Nu ma intereseaza chestia asta. Destinele fabricate nu mai sînt de actualitate pentru mine. Vreau soarta mea; s-o strîng în mîini ca pe o bucata de plastilina si s-o modelez asa cum îmi place mie. Sa-mi bat joc de ea asa cum vreau eu, nu cum vreti voi. Vreau sa devin o persoana adevarata. Una care se poate transforma perpetuu si care sa nu fie indiferenta.

VOCEA : Da ? Si vrei sa negi ca ai început deja sa te schimbi ?

SCENA VIII


VALENTINA : Iar tu ?

STEFAN : Trebuie sa-ti vorbesc.

VALENTINA : Este ceva urgent ?

STEFAN : Mai poate fi ceva urgent pentru noi ?

VALENTINA : Vorbeste-mi.

STEFAN : Sa-ti iau mai întîi o nuga...

VALENTINA : Poate mai încolo.

STEFAN : Sînt doua ore în care ei nu ne pot face nimic. Doua ore în care timpul curge normal iar imaginile fabricate de ei trec pe lînga noi. Putem face orice, putem face dragoste, ne putem plimba prin gara, prin oras, putem pune la cale o revolutie.

VALENTINA : Cum asa ?

STEFAN : Nici eu nu stiu prea bine cum. Un accident fericit, o pelicula prost tratata sau una uzata, nu-mi dau seama. Cert este faptul ca în fiecare zi, timp de doua ore sîntem aruncati afara din joc, filmul curge mai departe, milioane de perechi de ochi vor viziona aceleasi scene patetice cu un Guildenstern inventat sa joace doar pentru a colora piesa cu morti cît mai diversificate, iar în cazul tau - la fel - un tren transportînd în mod cert pe cineva important, care la un moment dat trebuie sa moara si pe lînga el cîteva zeci de anonimi, printre care si tu.

VALENTINA : Daca mi-ar fi dat macar o replica, numai una ! Tu te bucuri de mai multe scene, tu palmuiesti pe cineva, tu invidiezi, ai niste tabieturi, tu traiesti, 24 de ore din 24, dar eu ? EU ?!? Numai doua ore în care sa ma pot bucura de spectacolul nefiintei mele. Doua ore în care astept un tren nenorocit care sa ma conduca la moarte. Un cadru perfect pentru o viata fericita perfecta. Nu stiu de ce nu izbucnesc în rîs.

STEFAN : S-ar putea sa închida.

VALENTINA : Cine ? Ce ?

STEFAN : Chioscul. Ti-ar prinde bine o nuga, vrei ?

VALENTINA : Hai în spatele garii, te vreau.

STEFAN : Mi-as dori sa ti-o iau într-o zi înainte.

VALENTINA : Cum spuneai mai devreme, avem tot timpul. Pe tot. (ies)


SCENA IX


(în patul din dormitor stau întinsi Stefan si Camelia; Sînt surprinsi imediat dupa o partida de sex; Camelia se ridica din pat , se îndreapta spre masa, îsi toarna niste apa într-o cana; revine, se aseaza la marginea patului si îl fixeaza cu privirea pe Stefan)

CAMELIA : Stefan ?

STEFAN : Ce-i ?

CAMELIA : Stefan, te parasesc.

STEFAN (sare ca un arc, rasturnînd ceasca de ceai a femeii; face cîtiva pasi, se apropie de femeie; striga la ea) : De ce ? Pentru cine ?

CAMELIA : Domnul Adrian mi-a cerut sa stau cu el... în apartamentul lui din Bucuresti. (Stefan se repede si o palmuieste cu sete; femeia cade, dar nu plînge; îi sopteste amenintator) Tu esti prea meschin. De asta o sa ramîi un Guildenstern toata viata.
(Camelia se ridica si iese; Stefan face cîtiva pasi, se îndreapta spre chiuveta, se barbiereste, se îmbraca, urca la nivelul doi)


SCENA X

(Nivelul II; Stefan se aseaza undeva la margine, în culise; pe scena, actul V, scena doi final din Hamlet; domnul Andrei îl interpreteaza pe Hamlet; scenografia este simpla - un fotoliu vechi din piele drept tronul lui Claudius...)

DOMNUL ADRIAN : De esti barbat, da-mi cupa
Ai sã mi-o dai, ti-o jur ! Ah dragul meu,
Acestea toate ascunse rãmînînd
Ce nume defãimat las dupã mine !
De m-ai pãstrat în inimã cîndva,
Lipseste-te pe-un timp de fericire
si-n lumea asta rea, trãgîndu-ti suflul,
Sã spui povestea mea...

(replicile sunt acoperite de un zgomot puternic; Stefan se întoarce catre asistentul de regie)

STEFAN : Ce s-a întîmplat ? (Actorii continua sa-si rosteasca replicile dar acestea sînt acoperite de zgomotul tot mai puternic; la un moment dat domnul Adrian se opreste si arunca o privire ucigatoare în culise; Claudius se ridica si începe sa gesticuleze agresiv, Horatiu se aseaza în fund si începe sa rîda, Laert si Osiric se iau la bataie iar regina ramîne acolo unde este; Fortinbras intra cu Stefan) . Pentru numele lui Dumnezeu de ce nu aprinde cineva lumina ?


SCENA XI

(Nivelul III; lipsit de decor)

VOCEA : Salut !

STEFAN : Blestematilor ! Sa stii ca nu sînt complet lipsit de putere, ca mai am vointa, pot schimba lucrurile. Pot da peste cap pelicula asta stupida , asa sobolan cum sînt.

VOCEA : Da ? Uite, ma bucur sa aud asta. Pîna si în film a venit vremea unei revolutii, de ce sa nu înceapa tocmai de la tine ? Cred ca am sa te sprijin, cu putina bunavointa te pot propulsa drept personaj principal.

STEFAN : Stii ceva ? Nu ma intereseaza chestia asta. Destinele fabricate nu mai sînt de actualitate pentru mine. Vreau soarta mea; s-o strîng în mîini ca pe o bucata de plastilina si s-o modelez asa cum îmi place mie. Sa-mi bat joc de ea asa cum vreau eu, nu cum vreti voi. Vreau sa devin o persoana adevarata. Una care se poate transforma perpetuu si care sa nu fie indiferenta.

VOCEA : Da ? Si vrei sa negi ca ai început deja sa te schimbi ?

SCENA XII


VALENTINA : Nu te-ai saturat de scandalul cu Camelia ?

STEFAN : Conform scenariului trebuie ca eu s-o palmuiesc si ea sa ma paraseasca. Ma doare tot mai mult de fiecare data. Sînt sortit sa ramîn un Guildestern si în spectacolul asta; un Guildestern pentru doamnele batrîne care vin la teatru , un Guildestern pentru Camelia, un Guildestern pentru producatori si unul pentru tine; este un iad.

VALENTINA : Poate ca te multumesti numai cu atît.

STEFAN : Ce pot sa fac eu singur în fata unui destin atît de puternic ?

VALENTINA : Esti, într-adevar, un Guidestern autentic. Te-ai aliat cu cine nu trebuie.

STEFAN : De fapt... daca ma gîndesc bine, nu m-am aliat cu nimeni.

VALENTINA : Ajunge sa-ti spui ca a venit timpul.

STEFAN : Ce usor îti vine tie sa spui... oh, Doamne ! am comis o gafa; iarta-ma.

VALENTINA : Nu am nici un motiv ca sa ma supar. Dar absolut niciunul.

STEFAN : Ba te-ai suparat,maschezi destul de prost asta. Îti iau o nuga ?

VALENTINA : Nu acum.

STEFAN : Dar cînd ?

VALENTINA : De unde sti ca îmi place nuga ? De unde sti ca avansurile tale mi-ar putea face placere ?

STEFAN : Credeam...

VALENTINA : Sexul este un prost înlocuitor pentru problemele sentimentale.

STEFAN : Este clar, te-ai suparat. Trebuie sa ma ierti. Valentina... într-un fel sau altul, nu te am decît pe tine. Esti singurul lucru însufletit în toata povestea asta. Nu-mi lua totul, te implor.

VALENTINA : Si ce astepti acum de la mine ?

STEFAN : Habar nu am. Pentru moment este suficient ca ne întîlnim; pe parcurs ne vor veni si ideile. Trebuie sa ne vina cîteva.

VALENTINA : Oricum, astazi nu am chef de sex; de altfel în curînd trebuie sa apara si el...

STEFAN : Cine ?

VALENTINA : Prostutule ! Trenul.


SCENA XIII

(în patul din dormitor stau întinsi Stefan si Camelia; Sînt surprinsi imediat dupa o partida de sex; Camelia se ridica din pat , se îndreapta spre masa, îsi toarna niste apa într-o cana; revine, se aseaza la marginea patului si îl fixeaza cu privirea pe Stefan)

CAMELIA : Stefan ?

STEFAN : Ce-i ?

CAMELIA : Stefan, te parasesc.

STEFAN (sare ca un arc, rasturnînd ceasca de ceai a femeii; face cîtiva pasi, se apropie de femeie; striga la ea) : De ce ? Pentru cine ?

CAMELIA : Domnul Adrian mi-a cerut sa stau cu el... în apartamentul lui din Bucuresti. (Stefan se repede si o palmuieste cu sete; femeia cade, dar nu plînge; îi sopteste amenintator) Tu esti prea meschin. De asta o sa ramîi un Guildenstern toata viata.
(Camelia se ridica si iese; Stefan face cîtiva pasi, se îndreapta spre chiuveta, se barbiereste, se îmbraca, urca la nivelul doi)


SCENA XIV


(Nivelul II; Stefan se aseaza undeva la margine, în culise; pe scena, actul V, scena doi final din Hamlet; domnul Andrei îl interpreteaza pe Hamlet; scenografia este simpla - un fotoliu vechi din piele drept tronul lui Claudius...)

DOMNUL ADRIAN : De esti barbat, da-mi cupa
Ai sa mi-o dai, ti-o jur ! Ah dragul meu,
Acestea toate ascunse rãmînînd
Ce nume defãimat las dupã mine !
De m-ai pãstrat în inimã cîndva,
Lipseste-te pe-un timp de fericire
si-n lumea asta rea, trãgîndu-ti suflul,
Sã spui povestea mea...

(replicile sunt acoperite de un zgomot puternic; Stefan se întoarce catre asistentul de regie)

STEFAN : Ce s-a întîmplat ? (Actorii continua sa-si rosteasca replicile dar acestea sînt acoperite de zgomotul tot mai puternic; la un moment dat domnul Adrian se opreste si arunca o privire ucigatoare în culise; Claudius se ridica si începe sa gesticuleze agresiv, Horatiu se aseaza în fund si începe sa rîda, Laert si Osiric se iau la bataie iar regina ramîne acolo unde este; Fortinbras intra cu Stefan) . Pentru numele lui Dumnezeu de ce nu aprinde cineva lumina ?


SCENA XV

(Nivelul III; lipsit de decor)

VOCEA : Salut !

STEFAN : Blestematilor ! Sa stii ca nu sînt complet lipsit de putere, ca mai am vointa, pot schimba lucrurile. Pot da peste cap pelicula asta stupida , asa sobolan cum sînt.

VOCEA : Da ? Uite, ma bucur sa aud asta. Pîna si în film a venit vremea unei revolutii, de ce sa nu înceapa tocmai de la tine ? Cred ca am sa te sprijin, cu putina bunavointa te pot propulsa drept personaj principal.

STEFAN : Stii ceva ? Nu ma intereseaza chestia asta. Destinele fabricate nu mai sînt de actualitate pentru mine. Vreau soarta mea; s-o strîng în mîini ca pe o bucata de plastilina si s-o modelez asa cum îmi place mie. Sa-mi bat joc de ea asa cum vreau eu, nu cum vreti voi. Vreau sa devin o persoana adevarata. Una care se poate transforma perpetuu si care sa nu fie indiferenta.

VOCEA : Da ? Si vrei sa negi ca ai început deja sa te schimbi ?


SCENA XVI

STEFAN : Astazi am primit un telefon.

VALENTINA : Da ? Cînd ?

STEFAN : Dupa ce ai urcat în tren. Întotdeauna dupa ce pleci, îmi mai ramîn cîteva minute pe care le petrec acasa în pat asteptînd sa se întîmple ceva.

VALENTINA :Cine era ?

STEFAN : Un prieten bun, cu o soarta la fel de buna.

VALENTINA : El ce trebuie sa faca ?

STEFAN : El nu face mai nimic. Este la mare, face întreaga zi plaja, iar noaptea si-o petrece cu o cocota de lux.

VALENTINA : Într-adevar, o duce foarte greu.

STEFAN : Pîna si el s-a saturat. Era disperat, în cele doua ore nu face nimic altceva decît sa caute un telefon public. Stii unde-i hazul ? Primul aparat se gaseste abia la doua ore si zece minute de cabana lui, într-o localitate izolata. Nici nu ajunge bine în satuc ca se trezeste din nou pe plaja, în chilotii lui caraghiosi, cu gagica masîndu-i bratele, soarele prajindu-i fesele si asa mai departe.

VALENTINA : Si cum a reusit ?

STEFAN : Vezi ? Vezi ? Asta m-am tot întrebat si eu, cum a reusit pîna la urma. N-a mai apucat sa-mi raspunda, trecusera deja cele doua ore dar, gîndeste-te Valentina, a reusit. A SCHIMBAT CEVA ! Mi-l închipui alergînd mai tare ca de obicei, sau poate calarind un magar de pripas, ceva s-a întîmplat totusi. Pîna si puterea lor este limitata, trebuie sa lupt, trebuie sa fac si eu ceva. Sînt sigur, acuma sînt sigur ca nu sînt numai eu cel care si-a dat seama de ceea ce se întîmpla; o revolta este iminenta, iar eu nu trebuie sa lipsesc.

VALENTINA : E timpul sa-ti cumpar o nuga .

STEFAN : Am sa manînc douazeci, o suta, am sa manînc pîna o sa mor daca este nevoie; nimic nu ma mai poate opri.

VALENTINA : Te invidiez.

STEFAN : Am sa te salvez Valentina. Nu stiu cum, dar am sa te salvez. Apoi am sa te cer de nevasta.

VALENTINA : Nu ti-e teama de un refuz ?

STEFAN : Acum nu-mi mai este teama de nimic.

VALENTINA : Pîna una alta îmi vine trenul; pîna la viata urmatoare, adio.

SCENA XVII

(în patul din dormitor stau întinsi Stefan si Camelia; Sînt surprinsi imediat dupa o partida de sex; Camelia se ridica din pat , se îndreapta spre masa, îsi toarna niste apa într-o cana; revine, se aseaza la marginea patului si îl fixeaza cu privirea pe Stefan)

CAMELIA : Stefan ?

STEFAN : Ce-i ?

CAMELIA : Stefan, te parasesc.

STEFAN (sare ca un arc, rasturnînd ceasca de ceai a femeii; face cîtiva pasi, se apropie de femeie; striga la ea) : De ce ? Pentru cine ?

CAMELIA : Domnul Adrian mi-a cerut sa stau cu el... în apartamentul lui din Bucuresti. (Stefan se repede la ea, ridica palma, începe sa tipe DAR NU O MAI LOVESTE; femeia cade, dar nu plînge; îi sopteste amenintator) Tu esti prea meschin. De asta o sa ramîi un Guildenstern toata viata.
(Camelia se ridica si iese; Stefan face cîtiva pasi, se îndreapta spre chiuveta, se barbiereste, se îmbraca, urca la nivelul doi)

SCENA XVIII


(Nivelul II; Stefan se aseaza undeva la margine, în culise; pe scena, actul V, scena doi final din Hamlet; domnul Andrei îl interpreteaza pe Hamlet; scenografia este simpla - un fotoliu vechi din piele drept tronul lui Claudius...)

DOMNUL ADRIAN : De esti barbat, da-mi cupa
Ai sa mi-o dai, ti-o jur ! Ah dragul meu,
Acestea toate ascunse rãmînînd
Ce nume defãimat las dupã mine !
De m-ai pãstrat în inimã cîndva,
Lipseste-te pe-un timp de fericire
si-n lumea asta rea, trãgîndu-ti suflul,
Sã spui povestea mea...

(replicile sunt acoperite de un zgomot puternic; Stefan se întoarce catre asistentul de regie)

STEFAN : Ce s-a întîmplat ? (Actorii continua sa-si rosteasca replicile dar acestea sînt acoperite de zgomotul tot mai puternic; la un moment dat domnul Adrian se opreste si arunca o privire ucigatoare în culise; Claudius se ridica si începe sa gesticuleze agresiv, Horatiu se aseaza în fund si începe sa rîda, Laert si Osiric se iau la bataie iar regina ramîne acolo unde este; Fortinbras intra cu Stefan) . Pentru numele lui Dumnezeu de ce nu aprinde cineva lumina ?


SCENA XIX
(Nivelul III; fara decor)

VOCEA : Salut !

STEFAN : Blestematilor ! Sa stii ca nu sînt complet lipsit de putere, ca mai am vointa, pot schimba lucrurile. Pot da peste cap pelicula asta stupida , asa sobolan cum sînt.

VOCEA : Da ? Uite, ma bucur sa aud asta. Pîna si în film a venit vremea unei revolutii, de ce sa nu înceapa tocmai de la tine ? Cred ca am sa te sprijin, cu putina bunavointa te pot propulsa drept personaj principal.

STEFAN : Stii ceva ? Nu ma intereseaza chestia asta. Destinele fabricate nu mai sînt de actualitate pentru mine. Vreau soarta mea; s-o strîng în mîini ca pe o bucata de plastilina si s-o modelez asa cum îmi place mie. Sa-mi bat joc de ea asa cum vreau eu, nu cum vreti voi. Vreau sa devin o persoana adevarata. Una care se poate transforma perpetuu si care sa nu fie indiferenta.

VOCEA : Da ? Si vrei sa negi ca ai început deja sa te schimbi ?

SCENA XX

STEFAN : "Tot o sa ma lupt cu voi sa stii. Pentru dorinta de a fi om." La urma urmei am un combustibil pe care sa-l folosesc împotriva lor. Iubirea. Razbunarea. Eroismul. De fapt ma gîndesc la tine; vechiul si bunul scenariu dramatic.

VALENTINA : Ar trebui sa te admir, nu-i asa ?

STEFAN : Nu am nevoie decît sa te stiu alaturi. Stii ca astazi n-am mai palmuit-o ?

VALENTINA : Nu se poate.

STEFAN : Ba da. A fost un lucru aproape imposibil, dar am reusit.

VALENTINA : Si ea ?

STEFAN : Ea nu întelege nimic. Este orbita, sau poate ca joaca asta cu de-a plecatul la Bucuresti o excita. Poate ca este constienta ca Adrian n-o s-o ia niciodata cu sine si atunci se hraneste cu iluzia asta. Sînt indivizi îndragostiti de rolurile lor si la care n-ar renunta pentru nimic în lume. Camelia prezinta toate datele.

VALENTINA : Sa nu vorbim de Camelia.

STEFAN : Meritam o nuga cu ciocolata.

VALENTINA : În ultima vreme n-am mai facut sex.

STEFAN : Vom avea timp si pentru asta. Fiecare particica a trupului tau va trece proba de foc a dorintei mele, dar trebuie sa ne asiguram într-un fel viitorul.

VALENTINA : Victoriile mici nu conteaza într-o batalie mare.

STEFAN : Ba da cu conditia sa fie cît mai multe... Stii, cînd ajungi cu putin înainte de locul accidentului, încearca sa sari din vagon, sau cam asa ceva. Te rog, încearca.

VALENTINA : Nu stiu.

STEFAN : Bun, mai sînt înca milioane de rulari si de prilejuri de încercat. Dar începem acum. Încearca... pentru mine.

SCENA XXI


(în patul din dormitor stau întinsi Stefan si Camelia; Sînt surprinsi imediat dupa o partida de sex; Camelia se ridica din pat , se îndreapta spre masa, îsi toarna niste apa într-o cana; revine, se aseaza la marginea patului si îl fixeaza cu privirea pe Stefan)

CAMELIA : Stefan ?

STEFAN : Ce-i ?

CAMELIA : Stefan, te parasesc.

CORTINA