Colonia îngerilor

Câştigătoare a concursului UNITER "Cea mai bună piesă a anului 2005"
Editura UNITEXT, Bucureşti, 2006

Rudi si alte cioburi de singuratate

"E avantajos sa-l iei în serios pe Stefan Caraman (n. 1967) cînd se prezinta drept "autor de texte". Desi mai întîi surîzi la eticheta asta utilitara - suna ori fals modesta, ori prea ochios comerciala, în gustul dubios al recentilor capitalisti primari. Dar, citind textele zisului autor, îti îngheata surîsul pe buze. Ele sînt foarte utilitare, adica servesc la ceva - marturisesc, farmeca, trezesc si vindeca, asa cum face dintotdeauna adevarata literatura. Caraman are simtul viu al rostului pe lume al unui text. O demonstreaza volumele lui de proza (Suflet de rocker, Editura Mirador, Arad, 1996 ; Sîmbata dupa-amiaza la tara, Editura All, Bucuresti, 1998 ; Trei starturi ratate, Editura Regala, Bucuresti, 1999 ; Piano Man, Editura Paralela 45, Pitesti, 2000 ; Stapînul lumii, Editura Ex Ponto, Constanta, 2002) si o probeaza reusita lui în teatru (textele lui dramatice, adunate si ele în cinci carti pe hîrtie si doua aparitii virtuale, sînt citite si jucate). Din fericire, în loc de demodatul literator, cititorul da aici peste un pragmatic cu har, în ai carui ochi economici nu se mai citesc utopii sociale si tangouri culturale. Se reflecta în ei o omenire atît de alienata, încît nu mai poate raspunde decît la chemari fatale. Se zaresc, de sus si de jos, tineri suavi pe punctul de a se descompune si tineri gata compusi din iluzii pierdute, batrîni ciopliti în sublim si monstruos, adulti ne-ispraviti sau hiper-realisti, dopati cu experiente naucitoare, de neasezat în vreun firesc. Pentru ca nefireasca e însasi lumea în care se misca aceste creaturi. Mostenitoare a unei aberatii si imitatoare a unui viitor care înca n-a început, e chiar lumea de azi, cea care ne ascunde busola si ne administreaza rele tratamente. Cine e Rudi ? O stare a constiintei noastre, poate. Sau o axioma. În orice caz, o memorabila ipoteza de lucru literar. "

Adina Kenereş

TEATRUL MARATHON

"Să vă spun un secret - totul se întâmplă la timpul prezent. toate
experienţele voastre, ale mele. doar la timpul prezent. viaţa mea este un
timp prezent perpetuu. amintirile mele sunt toate imaginea unor întâmplări
prezente. ceea ce fac acum, rolul acesta, e chiar viaţa mea, povestită în
timp ce se scurge. aşa cum se scurg şi vieţile voastre. şi am să vă dau o
veste proastă - chiar şi acum, aici, suntem cu toţii pe moarte. procesele
chimice îşi văd de treabă. celulele creierului mor progresiv la fiecare
frază pe care o emit şi cu care vă pun pe gânduri. fiecare imagine,
senzaţie, fiecare gest pe care îl fac vă sustrage subtil energia vitală. e o
idee interesantă, nu? să vii la teatru ca să fi asasinat. cu consimţământul
tău"

fragment din carte